În seara aceea, cu grave tumulturi în urmã
ceva se schimbase nespus,
aci-n pãmânteana epocã, de neguri ºi humã,
ºi-n megieºe lunare þinuturi, de sus.
Dobândise tãrâmul carate
pe nici un cântar încercate.

De argint se fãcurã, o, treptele, frunþile -
martore pure izvoadelor din univers.
Iar noi ne ghiceam izbãviþi din penumbre,
ca douã fãpturi de mãtase în mers.

În ceasul acela înalt, de-alchimie cereascã,
silirãm luna ºi alte creo câteva astre
în jurul inimilor noastre
sã se-nvârteascã.