„When I need you
I just close my eyes
And I’m with you...”

Tot iarnă era în suflet și în gând...

În fiecare zi arborii plâng
de prea multă singurătate...
În fiecare noapte cerul se sparge
de prea mult albastru.
Cu fiecare clipă dintr-o zi și o noapte
mă regăsesc mai îndrăgostită ... de tine Mi.

Te iubesc
cu disperarea celei din urmă ninsori,
cu sălbăticia celei dintâi înfloriri de cireș,
cu indecența unui arbore
după o turbată furtună de vară,
cu calmul și magicul liniștitor
adunate într-un asfințit.

Te iubesc
pământean și nepământean,
tandru și nebun,
pașnic și războinic,
demn și umilitor.

Te iubesc
între noapte și zi,
între cer și pământ,
între cuprins și necuprins,
între două zile,
între două nopți,
te iubesc așa cum nimeni,
niciodată
nu te va fi iubit ...

Vei avea nevoie de acest „mai târziu”
atunci când vei dori să-ți amintești
cât de mult și ce frumos
ne-am iubit într-o viață
iubitule drag.

Ai primit și astăzi
o aducere aminte
peste timp și uitare.
Mâine va începe o nouă zi
în care ne va fi imposibil să credem
că avem fiecare alături o „vacanță”.

Te iubesc Mi.
Simt că te iubesc pentru o viață.

Þi-amintești?

“Dacă tu ai dispărea
Fi-ți-ar moartea numai viață”