Iluzii de-o vara, desarte!
Ironica si rece toamna,
Fatidic, talentat zugrav,
Cu-alaiul ei de frunze moarte
Si miros de crizanteme
Iti zambeste, de departe:
Voi veni, dar nu te teme.
Sa despart imi e menirea,
Vara de vara, dor de dor
De ti-e trainica iubirea,
Nu se teme ea de-un nor,
Ci se bucura de ploaie,
E doar vreme de amor.
Vreme de amor nebun,
Vreme de melancolie,
Eu nu fulger si nu tun
Doar pentru ca-mi place mie.
Si n-ai teama, ca nu-s rea,
Teama-ar trebui sa-ti fie,
Doar de toamna ce-o sa stea
Toamna vietii de iubire,
Eu sunt numai fiica ei
Si-am venit sa-ti dau de stire.
Sunt solia altei doamne,
Care nu-i blanda ca mine,
Deci te bucura de toamne,
Si iubire, inca-i bine.
Mama toamna cand apare,
Vine si nu pleca-n veci,
N-aduce nici flori, nici soare,
Ci doar umbre, umbre reci.
Nu te intrista cand vin
Sa-ti aduc inca o vara
Socoteala eu ti-o tin
Ca-ntr-o zi o sa ti-o ceara...
Du-te-n parcuri, pe alei
Sa-ti fosneasca-n frunze pasul,
Sa-mi vezi chipul, daca vrei,
Sa-ti soptesc, sa-mi auzi glasul.

sept 2000 ~adria~