Îmi deschid sufletul larg ca pe o fereastră spre lume,
Invit lumea să privească în el;
O invit să simtă cu mine pulsul și durerea existențială,
Atât de profund umană, atât de profund spirituală;
O invit să trăiască cu mine în respirația pământului,
Atunci când din Haos s-a născut Planeta,
Prin forța Cuvântului orbitor de curat și pur;
O invit să citească o filă din cartea mea spirituală,
Ce pendulează firav între logos și eros
Și nu vrea să se spulbere între a fi și a nu fi.
Între puterea de a cere și puterea de a lua,
Între puterea de a distruge și puterea de crea,
Într-o lume sufocată de egoism și răutate,
Eu, îmi scot sufletul la vânzare, la licitație,
Drept țintă și momeală pentru cei ce nu cred
Și nu vor să creadă decât în universul lor restrâns și material
Și atunci când totul se prăbușește în mine,
Încă mai sper și încă mai strig,
Cu o voce mută și fără ecou,
Cu un timbru rece și fără culoare:
„ De ce da și de ce nu ?”