Primește-n dar o floare


O zi din viață- pare
A nu fi fost atinsă;
Primește-n dar o floare:
Speranța mea nestinsă...

Sa nu uiți cum că visul
Ce pare ireal
Ne leagă de abisul
Înaltului astral,

Că visul e plăcerea
De a te ști etern,
Că pun în el puterea
Iubirii ce-ți aștern

Ca un covor de floare
Trezit de vântul fin,
A cărui adiere,
Cântândă, ți-o închin.

În mii de triluri blânde
De păsări, te ador,
Și-n ale mării unde,
Și-n ropot de izvor...

În luna de pe ceruri,
În stele ce lucesc,
Îmi pun aceleasi țeluri:
Pe tine te iubesc!

Vom fi o viață-ntreagă
Nedespărțiți, noi doi,
Vom merge-n lumea largă,
Vom râde amândoi...

Așteaptă, vine timpul
Când fi-vom fericiți,
Când vom privi Olimpul
De sus, îndrăgostiți...

Știu, nu există clipă
Ce n-o poți regreta,
Dar azi, să știi, iubito,
Că ai iubirea mea.