Atunci când e nevoie de minuni


Va curge trist destinul nostru încă
Pentru un veac sau poate doar o clipă;
Nu se rezumă totul la o muncă
Sisifică, căci viața e aridă.

Eu stau, aștept ce poate n-o să vină-
Momentul fericirii nesperate-
Dar așteptarea-i plină de lumină:
Acele clipe nici n-au fost visate!

Observ durere peste tot în juru-mi,
Trecând mai mult nepăsător prin lume,
Căci suferință e aici de-a pururi,
Iar eu nu știu și nu pot a apune...

Anost e drumul meu, dar nu sisific-
Va fi ușor să anulez distanța
Dintre a fi damnat și-a fi mirific,
Voi câștiga pariul meu cu viața...

Timp a mai fost și timp o să mai fie,
N-o să mă zbat nicicând pentru minciuni-
Eu sunt un geniu care reînvie
Atunci când e nevoie de minuni.