Zambesc albastru de metil
Sunt fericit , nevoie mare
In unbra norilor pasesc ,
Cobor un pisc solid de apa,
E rece ca o palida masura de argint.
Capcana oaselor mobile ma strange
Lovesc cu patima nebuna ,
In tot ce misca pe pamant
Doar cu durere ma hranesc!
Imi simt perfida duiosie , dar ce sa fac?
Eu sunt , tu esti , noi suntem ,
As vrea sa levitez deasupra tuturor
Sa rad , sa plang de fericire
As vrea , as vrea sa pot.
Inabusita mi-e dorinta ,
De tot de toate cate sunt.