tast atură st ricată
prin tre păienjen
ișuri de g
ânduri
și stri găte
n u mi se
ma i văd
lite rele
bu
tonul ăs ta râdea
da r cine mai știe
când
l-am smul s din loc
și buto
nul de sp ații
de p a uze
de nimi curi
e veș nic apăsat..
saliv ez în neș tire
foi goale de
hârti e
ce- ar v rea
s ă devo reze
atâtea cuv inte
dar albe
a lunecă
din min e
și m ă gând esc
cu u șurare
la momen tul în care
morman ul de hârt ie
ajuns d estul de mare
va pu tea
să se raz bune
pe neputin ța mea
sufoc andu-mă.