spune-mi ce vești îmi aduci de dincolo?

o lună nouă
se-mplinește peste munți
și vocea vântului
cioplește-un cânt în amurg
umblăm pe cărări nebătute
sub un cer căzut și-afumat
umbrele cresc odată cu-a-mea
copacii se imbrățișează-nfrigurați...
stai!
auzi?...

ce?
frânturi din noapte...
cum se topesc în surdină
iar ceața senină
se-adună în smocuri
umbrite
de gheață..
pe când adulmec urmele pașilor risipiți
pe cărări umede născânde
din întunericul tainic
ce-și întretaie zborul cu-al morții furibunde