Aș vrea să îți spun atât de multe
Încât degetele mele revoltate îmi fac semn să tac,
Îți cuprind mătasea obrajilor și
Îți șoptesc fără rușine povești de iubire.

Aș vrea să îți mângâi pleoapele de cadână
Dar ochii trădători mă opresc la jumătatea drumului,
Te învăluie în satin și te-ascund după o lacrimă
La capătul de răsărit al lunii.

Aș vrea să te strâng în pumni și să te sorb cu sete
Dacă te-aș găsi doar,
Dacă nu ai fi deja parte din mine,
Suflete contopite într-un sărut.


Leiden, 1 august 2003