Cand omul bun se duce sa se culce
Isi pune o cana de apa la cap
Si-si mai priveste o data casa,
Ca pe o batista mare cu care te stergi pe fata.
A doua zi nu sufla o vorba despre asta,
Isi cumpara o paine din care si corbii ar manca,
Cat despre sete, ea este ca o sora mai mare,
Vine si pleaca cand vrea.
Omul asta bun miroase a om bun,
Dar ceva trebuie sa facem si pentru el
Care se scoala de dimineata,
Ceva trebuie sa-i aducem in casa lui, odata,
Ca sa priceapa ca gazul de la bucatarie
E ochiul lui Dumnezeu,
Un betisor, sa zicem, cu care sa-si loveasca
In fiecare dimineata mainile,
O roata care sa-l calce in fiecare dimineata,
Un fierastrau ca un carbune aprins in fiecare dimineata.
Atunci va avea, ca niciodata, gura de lup,
Aripi si gheare,
Nu va mai manca paine,
Nu-i va mai fi sete,
Va fi un om bun.