poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-07 | |
Voci imi rasuna mute in spate, in stanga si in dreapta.
Albstru tomnatec imi zambeste din creanga parasita De copilele ei pe care le-a alaptat toata vara. Sub calcaie, o rasuflare calda din centrul Pamantului Imi insufla realitatea precum iluzie Vad limpede linia orizontului nainte-mi, Dar nu inteleg nimic. Parca nu as avea capacitatea nici sa-mi imaginez realitatea. In vis mi-a aparut o frunza cazand. Nu se prabusea, ci adierea o mangaia. Nu se zdrobea de solul rece, Ci depusa pe tarana era. Nu avea nevoie de solul rece Sa o acopere de rusinea pacatelor lumii. Isi gasise armonia chiar acolo, in mijlocul ei. Iar acum, obosita, pe mormantu-i cald, Mai are o clipa de luciditate. Priveste in jur. Voci ii rasuna mute in spate, in stanga si in dreapta. Albastru tomnatec ii zambeste din creanga ce a trebuit Sa o paraseasca. Din centrul Pamantului, o rasuflare de magma Ii incalzeste mormantul. Vede limpede linia orizontului nainte-i, Dar nu mai intelege nimic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate