poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2119 .



Programați spre Meka
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Camica ]

2003-06-21  |     | 



Roboții programați
De computere oarbe electrocutate
Prin opiul libertății de exprimare
S-au răsculat împotriva mea.
Aș fugi în povești,
când aveam păpuși,

Aș fugi în povești să mă lupt cu balauri
Sunt atât de mulți, atât de mulți balauri,
De parcă simt puii lor cum cresc naiv
Din cioburile ouălor
Și sparg cu flăcări prin vazduh...
Miile de roboți programați să zboare spre Meka.
Vor zbura făra avioane și parașute ce cad în sus,
Vor dezbraca norii și stelele, dar nu vor ajunge la Meka.
Ea nu există.
Ea se găsește.

De aceea
Eu nu zbor, eu mă târăsc.
Eu nu plâng, eu zbier.
Eu nu zâmbesc, eu râd.
Eu nu distrug, eu pier.

Visele programate de aseară
Nu au venit la consultație, azi noapte!
Le-am pus în catalog fără dealuri, livezi înflorite,
Făra miros de piersici și de ploaie...
Visele de alaltăieri au fost șterse din memorie,
Poșta e și așa prea încărcată de mesaje necitite,
Pe care nu le-am putut arunca la gunoi.
Mesajele sunt acolo, fiecare în codul lor ascuns,
Au câte-o parolă, pe care n-o mai găsesc între atâtea...

Razboiul trupelor de roboți programați să zboare
Începe să doară.
Un început de schizofrenie mi se unduie în minte
Ca un nostalgic gând de scăpare,
În iluzie.
Programul anti virus s-a atrofiat.

Visele pe care le-am programat cu tine în reverie
Au început să dispară rând pe rând...
Mă doare un pic inima, așa e ea, singură
A rămas cu vise nedospite în găoacea ei
Și-acum curentul rece al mării nesfârșite
Suspină fremător prin umbrele lunii,
plute pierdute în încercari
de scapare...
spre Meka?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!