Noaptea isi picura
lacrimile negre tumult.
Undeva, pe o masa,
printre carti prafuite
clepsidra a ramas neintoarsa
prea mult.

Fluturii,
inveliti in nisipul tacut
prelins dintr-o clipa,
au adormit plangand
cu capul plecat,
intepenit nefiresc sub aripa.

Uneori,
vise razlete le surad
tremurand printre gene.
Infloresc atunci albastru
si danseaza salbatic
dezbracate de teama
toate curcubeiele boeme.

Alteori,
ii simt tresarind.
Ti-au mangaiat iar,
obrazul cu aripa
asteptand sa-i trezesti
reinviind in clepsidra
CLIPA!