Îmi cântau stingeri de sfeșnic
slobozind trupuri de înger
în cripta din creștetul meu

în orbite-mi crescură două vitralii
și din ochii icoanei sau poate ai mei
se scurgea frica de jertfă

și-au prins a veni demoni în cete
să descopere taina minunii

începură duioasă vecernie tristă
slăvind din organe și lire
cu coarda de carne
timpane scurmând în tăcerile mele
sângele mort ce cădea din icoane
sau poate chiar ochii mei…

ardea în cădelnițe inima mea
încă bătând în isonul cântării
ridicând un miros de pământ
ploua pe altar respirația mea
răscolind psalmii vechi de pe file
și-au citit pustnicii demoni
în creștetul meu:
,, Sfârșit, și lui Dumnezeu laudă!”

găsiră cum Satan a căzut din înalt
fiind aruncat întru cele mai de jos
și de-acolo în sufletul meu
aici a rămas ca luceafăr
aprins pe cerul ochilor închiși
strălucind în veșminte de stareț

aflară în cele din urmă și ei
secretul minunii din mine
înțeleseră toți cum se scurge frica din ochii icoanei
sau poate chiar ochii mei

și-au mai adus doar o singură
jertfă
de carne
pe sfintele moaște din mine
împunseră sacru pe-o cruce păgână
credința mea
într-un alt Dumnezeu

undeva de pe bolta înaltă
mai plângea cineva
înnegrit de vechime
mi-am șters uscăciunea din pleoape…
și mă prinse un tremur ciudat…
aceia nu sunt ochii mei!