Pentru inca un rand de coniac
oferit cu ocazia cifrei unu de barman,
pentru un gram de praf in plus
ridicat din incantatiile batranului saman,
Pentru o surdina adunata cu semnul plus
epitaf la ce mai este din ce nu mai am,

Pentru un tine nou din ce eu am fost,
si pentru un zambet trist
nascut din ceata de plexiglas a marii Moarte,
Unde noi suntem pe departe de a fi rataciti
-but we are almost lost -,
intre literele aceluiasi cuvant nespus
semanand in inimi inchipuirea lui Marte,

Pentru un timp altul decat cel ce imi e
si pentru un verde altul decat cel
ce ne inconjoara,
Pentru un inger mai viu colorat
si mai imbracat nu cu aripi
ci cu arome aproape destrabalate
de nepretuita nucsoara,

Pentru noi mai mult demodati decat
altii,
Cat si pentru inca un apus nou-nout
nascut la rascruce de albastru si camp,
Eu inchin un pahar plin ochi lumii noastre
cu sentimente pretioase, inserare,
fulger aprioric si plumb.