Un zâmbet se usucă pe masă.
Timpul își dă ceasul înainte
Ca să aibă iluzia
Atunci când va muri
Că a trăit cu 5 minute mai mult decât ceilalți.
Cealaltă realitate stă și zâmbește-ntre păcate
Știai că până și eu am un cod de bare pe genunchi?
Se stinge acum lumina ce se vede
În balamuc îmi caut un loc doar pentru mine.
Coșmarul să înceapă din nou să mă îmbie
Când fobia își arată capul hâd
La margine de pianină
Căci se aude un zgomot din calculator
De note sparte ce se întorc și dor în ființa mea
Cealaltă realitate își zâmbește dinții sparți
Să mergem ne-nchinăm în templu din rutină
Să nu știm alege
Din care vise prelinse pe pereți
Unu-i mai bun și altul se destramă
Îmi țin viața-n palmă
Și o închid. În pumn transform urlatul
Ce pietrele se-ntreabă de unde a venit
Conștient nu știu de-i ceasul opt sau nouă
În șiruri întrerupte cuvintele se ouă
Prin părul meu se-ncurcă stele
Și dincolo de toate
Stă cealaltă realitate uitată într-o carte