(22 martie)
PENTHOUSE – Blues cu pene de struţe pe punte
Se potriveşte de minune pincenezul domnului Kogălniceanu
cu nasul fiecărei balene aeriene a Air Force USA*.
Nu mă deranjează, îmi pot cultiva pe mai departe viciul pentru lectură
– singurul mare viciu rămas nepedepsit; în sfârşit am ajuns de unde am plecat
deschizând colecţia completă PENTHOUSE de anul trecut.
Am trecut cu mâna peste “cover-e” şi mi s-a “luat” pata:
n-ajung vedetă între 18-24 de ani şi nici la “pagina cinci” a unui cotidian;
incompatibilitatea de sex e flagrantă;
sunt predestinat să fiu “cove”, chestiune de gene;
voi lălăi blues, blues cu pene de de struţe pe punte.

(23 martie)
FLOPHOUSE – ALEEA DEDA, location
Azi-noapte am somat – teoretic –
locuitoarele**, mai vârstnice decât mine, să coboare la etajul unu,
să mă ia de bărbat, să terminăm odată cu indigesta mea condiţie
(le-am apelat: philosophinele mele dragi, asigurându-le că: totul va fi ideal!).
…
În PV stă consemnat:
– ultimul etaj îl facem FLOPHOUSE – câştigăm un ban cinstit,
ne simţim bine, bârfim, iar bigudiurilor rămase de la ultima nevastă
le dăm destinaţia dinainte stabilită;
– înţelegerea e pe termen nelimitat, dacă sunt şi rămân un contribuabil onest!;
– flaconul de acetonă parfumată – dizolvant pentru unghii – le va sta la-ndemână,
dat fiind că ultima utilizatoare, femeie-femeie, şi-a făcut operaţie estetică între timp,
implant n-vidia indestructibil, m-a salutat din mers, deschizându-şi o firmă,
pe mine lăsându-mă să sar capra cu McDonald’s-ii – nu-i nici-o sfârâială!;
– fiecare pensionară se poate plimba prin bloc în halatul de casă, de baie, ori în furou
şi poate suna la Poliţia Militară, dacă lipseşte asistenţa de sex opus
(deplasarea agenţilor mă costă mai puţin decât întreţinerea pe luna în curs);
– atmosfera locală trebuie să fie: constantă,
dar mai ceva decât a unui sanatoriu cibernetic evanescent
(nu mai stau să mă gândesc cum am acceptat această stipulaţie,
desprinsă, parcă, din implacabilul etern feminin când devine domestic,
însă e opozabil calităţilor mele înnăscute de negociator).

Avocatul (avocata) portavionului m-a felicitat,
mi-a spus, printre altele, că mă invidiază, pentru visul meu colorat
apoi mi-a citat o excepţie din “Dreptul privat”.

(23 martie)
ULTIMATE (anti-perspirant): SADAME, dă-te prins!
Îţi ofer, de la bun început, “24 hour protection” şi “Goes on Clear!”,
îţi scriu în toate limbile pământului, mai puţin în româneşte,
vei învăţa de la pensionarele mele, nu am dubii, cărora le vei fi om bun la de toate.
Întâi vei învăţa democraţia, cum ar veni vorba, să bagi un vot într-o fantă.
Vreau să terminăm repede războiul ăsta rece,
să-mi încălzesc cele opt grade minus, să “bag” primăvară,
să-mi depleoştesc palmierele,
să-mi descâlcesc comerţul stradal mamaian, să mă ocup de alte planuri estivale.
… ce dracu’, nu-i de-nţeles că nu se vor carne de tun între Tigru şi Eufrat,
bagabond cu mustaţă cănită, ‘a-ncoa-n ograda cu struţe,
degrevează-mă, ajută-mă să revin la viciul iniţial, lectura.
La plimbare vei ieşi fardat, iar la nevoie,
cu părul ondulat artificial, vopsit în nuanţa: “fetele cu părul de foc”.
Te-am citat deja în viitoarea mea teză de doctorat:
“Contribuţia lui Sadam la consolidarea OTAN, vopsitul penelor de struţe”
- Sociobiology and Behavior -
(bonus pentru sacrificiul tău – “cost-of-living” – un paşaport compatibil UE).


* Urmeză, în “Jurnal”, o observaţie desuetă despre curele helio-marine, şedinţele de înnot ale domnului Alecsandri, nepotrivirea de caracter (?!) şi sincronismul paneuropean paşoptist, precum şi o expresie neaoşă, ireproductibilă)
** După o idee a lui Boo - D’zeu să-l odihnească! - nefinalizată.


23 martie 2003