poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 10663 .



Aș vrea să fiu cinci minute poet…
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Geo_Bogza ]

2003-05-29  |     |  Înscris în bibliotecă de stefan ovidiu



As vre sa fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:

Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii ii inaripeaza
Cand vor sa exprime in vesuri o suferinta sau o bucurie
-si-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generatii intregi le stiu pe de rost si de cate ori le aud
sunt cuprinse de aceeasi adanca emotie.

As vrea sa fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,
Pentru a tese-, si nimeni sa nu-l gaseasca injosit- vesmantul poeziei
In jurul celei mai banale intamplari cu putinta,
Intamplare ce pe mine m-a emotionat la culme,
Si as vrea ca emotia aceasta sa nu se piarda, sa o-ncerce
- o, de s-ar putea !- cat mai multi oameni.

Haideti, degete ale mele, indrazniti, incercati sa teseti
Vesmantul de aur al poeziei
Pe umerii rapanosi ai acelei atat de prozaice intamplari,

Cand dimineata unei urate zile de toama m-a prins intr-un tren apropae pustiu,
Si intr-o mica gara de munte, pierduta in ploaie si ceata,

Un alt calator, un ins cam antipatic, a intrat tocmai in compartimentul meu.

Ma simteam atat de bine singur, in trenul care strabatea negura muntilor,
Si iata-l acum pe asta morocanos si mirosind a caine ud
Iar pe deasupra- animalul- se si apuca sa manance.

Era evident un ins antipatic, cu nasul lui borcanat,
Cu ochii bulbucati si umezi de broscoi,
Cu putin par in crestetul foarte tuguiat
De parca l-ar fi strans prea tare poarta prin care venise in lume.

Am vazut cu sila cum dintr-un petec sois de ziar
Scoate o bucata de peste prajit, o ceapa si un colt de paine,
Si ca sa nu-l mai am in fata ochilor, m-am intors spre fereastra.
Dar apoi l-am privit iarasi, cel putin ca sa ma infurii de-a binelea.

Ghemuit in coltul lui ca intr-o vizuina, intrusul a inceput sa infulece,
Miscand capul in sus si in jos, si facand apoi efortul suprem
In urma caruia imbucatura ii aluneca in sfarsit pe beregata
Si iar intindea mana spre hartia slinoasa,
Fara nici o lumina in priviri, ca si cum ar fi implinit o osanda.

Si deodata mi-am dat seama ca n-avea nimic de baut
Nici apa, nici vin, si ca in lipsa lor, masa era o osanda.

Din acea clipa, miscarea capului sau plina de efort si suferinta,
mi-a aparut sfasietor de umana.
Atunci am simtit painea si ceapa ca de piatra, zgariindu-mi gatlejul,
Ca si cum carnea si sangele lui ar fi fost carnea si sangele meu,
Ca si cum carnea si sangele lui ar fi fost carnea si sangele umanitatii.

Cum curgeau afara paraiele de munte dupa trei zile de ploaie,
Asa a inceput sa curga prin mine torentialul fluviu al compasiunii.

Palid, sedeam in coltul meu, prada unei puternice emotii.
Atat de fierbinte si necontrolat e valul dragostei de oameni
Care imi ineaca uneori, in cele mai banale imprejurari,
Inima vesnic nepotolita si flamanda.
Palid sedeam in coltul meu, cuprins de o singura, mistuitoare dorinta,
Ca, desfacandu-mi arterele, sangele sa mi se prefaca in vin.

O, cum le-as fi desfacut atunci, lasandu-l sa curga, umpland cu el o cana, o carafa,
Pe care le-as fi intins acestui am atat de antipatic si totusi
Atat de uman, acelui frate necunoscut al meu.

Aceasta e intamplarea banala pe care as fi vrut sa o imbrac in vesmantul poeziei,
Daca as fi putut sa fiu cinci minute, numai cinci minute, un mare poet.



JE VOUDRAIS ÊTRE CINQ MINUTES POÈTE….


Je voudrais être cinq minutes – rien que cinq minutes – poète:
Un de ces hommes extraordinaires auxquels les dieux donnent des ailes
Quand ils veulent exprimer en vers telle souffrance ou telle joie- et que dans ces vers-là se reconnaissent ensuite des millions de gens,
Et que des générations entières savent par coeur et toutes les fois qu’elles les entendent sont gagnées par la même profonde émotion.

Je voudrais être, rien que cinq minutes, un tel homme privilégié,
Pour tisser – et que nul ne puisse le trouver souillé – le vêtement de la poésie
Autour de la plus banale des aventures possibles,
Aventure qui m’a ému au plus haut degré,
Et je voudrais que cette émotion ne se perde pas, qu’elle soit éprouvée – ô s’il était possible!- par le plus gens.

Allons, mes doigts, osez, essayez de tisser le vêtement d’or de la poésie
Autour des épaules crasseuses de cette tellement prosaique aventure,
Où le matin d’un laid jour d’automne, m’a surpris en voyager dans un train presque vide,
Et, dans une petite gare de montagne, dans le brouillard perdue et dans la pluie,
Un autre voyageur, un type quelque peu antipathique,
Est éntre juste dans mon compartiment.

J’étais si bien tout seul, dans le train traversant la brume des montagnes,
Et, maintenant , le voilá celui-lá maussade et sentant le chien mouillé,
Et, par dessus le marché – l’animal ! – qui se met aussi à bouffer.

C’était, évidemment, quelqu’un d’antipathique, avec son nez en patate,
Et les yeux saillant, humides, tels ceux d’un crapaud,
Avec peu de cheveux au sommet d’une tête en pain de sucre
Comme si la porte par où il était venu au monde l’avait serré trop.

J’ai vu avec dégoût comme d’un bout sale de journal
Il tirait un quignon de pain, un oignon et une tranche de poisson frit,
Et, pour ne plus le voir, j’ai tourné mon regard vrs la fenêtre.
Mais ensuite, je l’ai de nouveau regardé: au moins que je me mette en rogne pour de bon.

Blotti dans son coin, comme dans une tanière, l’intrus s’est mis à se bourrer,
Bougeant la tête de haut et de bas, et puis après, faisant l’effort suprême,
À la suite duquel la bouchée enfin glissait dans son goulot,
Et il tendait de nouveau la main vrs le papier sale,
Sana aucun éclat dans les yeux, comme s’il avait accompli un châtiment.

Et, tout d’un coup, je me rendu compte qu’il n’avait rien à boire,
Ni eau, ni vin, que son repas – en leur absence- était une torture.

À partir de ce moment-là, le mouvement – plein d’effort et de peine- de sa tête
M’aparu humain à fendre le coeur.

Alors j’ai senti le pain et l’oignon comme de pierre, écorcher ma gorge,
Comme si sa chair et son sang avaient été ma chair et mon sang
Comme si sa chair et son sang avaient été la cahair et le sang de l’humanité.

Comme coulaient dehors les rivières de montagne après trois jours de pluie,
Ainsi commenca à couler à travers moi le fleuve torrentiel de la comassion.

Pâle je me tenais dans mon coin, pâle, en proie à une commotion puissante :
Tellement brûlante et sans contrôle est le vague de l’amour des humains
Qui parfois s’empare, dans les circonstances les plus banales, de mon coeur à jamais inassouvi et affamé.
Pâle je me tenais dans mon coin, pâle, saisi d’un seul et déchirant désir :
Ouvrir mes artères, pour que mon sang puisse être transformé en vin.
Ô comme je les aurais ouvertes alors, laissant mon sang couler à en remplir un pot, une carafe,
Que j’aurais tendus à cet homme si antipathique et pourtant tellement humain, à cet inconnu, mon semblable , mon frère.

Celle-ci est la banale aventure que j’aurais voulu habiller du vêtement de la poésie
Si cinq minutes – rien que cinq minutes- j’avais pu être un grande poète.

(traduction par Ileana Vulpescu)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!