Te vor încuia în odaie fără cheie fără broască
Te vor încuia în odaia fără ferestre fără duşumea
Fără tavan şi pereţi
Îţi vor lega fără frânghii şi mâini şi picioare
Îţi vor tăia limba fără foarfeci
Îţi vor umple odaia de frică şi tăceri

Vor clănţăni ştirbe ungherele-ncăperii
Ţipete galbene vor da târcoale becului ce străluce
În păienjenişul hămesit în amiaza disperării
Se vor înfuria păianjenii pe cruce

Iar ţie îţi vor creşte aripi de muscă apoi
Şi vei zumzăi fără glas şi fără speranţă
Pâlpâie ventuzele ca de mătase moi
Şi storc din tine-un picur de-ntunecată viaţă