Trista duminica,
aluneci cu tacere
in oamenii tai vineti,
in ora ta prea lunga,
in aerul de fiere.

Trista duminica,
parc-ar pleca un geamat
din trupul tau cel vested
spre-un nu-se-stie-unde
mai cald, cu gust de freamat.

Trista duminica,
sangele iti alearga
din obrajii tai supti,
cu doruri injunghiate,
vise scoase pe targa.

Trista duminica,
a saptamanii carie,
nu te mai da cu capul
de trupul gol si rece
al zilei de februarie.