Noapte
în dimineaţa mea răsucită
pe călcâie,
de parcă umbra mea
se intâlnise
cu umbra soarelui răsare
de fiecare data altfel,
acum cu gust vişiniu
poate din cauza muşcatelor
crescute de capul lor
la ferestre păgâne,
de loc aproape
şi intr-una transparente,
că se vede oceanul
celălalt
de câte ori ma aplec
spre oglindire,
de parcă n-aş fi aflat
că valurile mele
se aleargă numai unele pe altele,
nicidecum căutând nisipul
furat tot de tine
pe când înstelai dimineaţa
de noapte sfiindă,
fugită...