Cand, printre noi moartea drum isi croieste
Rapind uneori ce iubim cel mai mult
Si-n al sau imperiu ea-l gazduieste
Intr-un rece si negru mormant
Si-asa, nepasandu-i, il inveleste
Cu o patura grea de pamant,
Neputincios si ranit simti ca este
Pretul platit mult prea aspru si scump:
Totul din jur ti-l aminteste,
In fiecare zi, in fiecare moment,
Iti este greu caci el lipseste
Si atunci cand esti trist el este absent,
Dar pastreaza in inima si pretuieste
Si va ramane pe veci prezent
Si nu uita ca-n inima ta el traieste
Caci amintirea nu se pierde in vant,
Ea vesnic traieste si dainuieste,
Tot timpul caci timpul e sfant!