poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1934 .



Viciul tăcerii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Esseintes ]

2002-12-19  |     | 



Sub zidurile măcinate, plin de ceață încătușată
stă viciul tăcerii.
Un fel de stăruință elegantă sub povara palidă
din cel mai îndepărtat colț tivit cu pisici moarte,
viciul tăcerii nu se mișca și simțea cum se bucura,
o stare de lene ca și când ar fi visat, greața,
auzea unele șoapte cum plângeau din interiorul putred,
lucruri uitate, viciul tăcerii privea aceea pustiire,
taine trufașe legate în mai multe tomuri, se târa mut
cu depărtarea lui scheletică precum privire nebunilor,
parcă ieri erau alții, mai tineri, gropile îmblănite
erau sătule umflate de desfătare în acest anotimp inghesuit
în spulberare, toată ziua în fum intens acel frig ținut
în custodie, dărăpănat prin viciul tăcerii,
(pecete păcătos anapoda presimțirea nimicurilor bucurie secretă)
pierit în încăperile plicticoase, un amestec, îndoiala tulbure
otrava ținută în casă, resturile de vânătăi,
viciul tăcerii alerga pe la bijutieri să mă imbuneze
intr-o rătăcire, câte o melanholie întreagă,
atunci părea dușmănos tăind cu argint răspunsurile ce se ruinau
risipite în frigurile îngropate, trecute cu miasma lor dulceagă,
evocau iremediabil, neînțeles, el ar fi vrut-în unele clipe
ce le nega-să încerce agonic cele mai nesăbuite răzbunări.
Viciul tăcerii cărat de ape miroase a vechi pomenește morții
invârtește suveniruri în interioare austere,
totul e rupt în memoria lui, mă roagă să-l însoțesc acolo
de unde nu mai vrea să iasă, îngălbenit în volupatea turbată
a zidurilor, pe dedesubt...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!