Pinguinului meu


Nu cred ca imi cunoasteti
pinguinul
el nu se poate vedea
dar imi deschide usile in urma
in fiecare zi

Nu stiu cum m-a ales pe mine
dintr-atatea colonii
de oameni
in copilarie
imi stergea nasul
de maneca spielhosenului
mazgaleam peretii
cu stiloul pelican impreuna
sau ne jucam de-a nemtii
cu olita de noapte pe cap
am ramas asa, nedespartiti

Cand i-am dezvaluit taina
primei iubiri
el mi-a explicat rabdator
pluralul substantivelor
mai intai
si-a mai pomenit ceva
de bicisnicia vietii

Intr-o doara mi-a spus
ca sunt doar o intamplare cu ochi
frumoasa dealtfel
la nunta mea
a fost putin stingher
si caraghios de elegant
printre matusi, bunici
am inteles ca nu are
unde sa-si petreaca lacrima
ce il facea absurd de greoi
in hora miresei
si s-a exilat
pe o banca la soare
numai cu o inghetata de fistic
l-am intors

Si acum ma mai viziteaza
e drept, mai rar
ne sfiim sa ramanem singuri
la un ceai
nu ma poate lua cu el la poli
am inteles ca acolo
nu te poti dantui
pe focuri de satra,noaptea
cand se fura iepele
din carul mare

Ramane deci sa ne intalnim
la jumatatea scrisorii.




18 decembrie, 2002