Nu am venit pe aceeasi carare cu Bacovia
in ultima zi de douazeci de ani,
eram singur pe plaja de meduze
apoase si sticloase,
hidoase priviri intoarse spre trei sute si
saizeci si
cinci de zile fade si
si spre tine,
zi de-a sasea...
simt plapind
al acordurilor de cint vocalic
din cifra fatidica...
intre zero si unu,
aleg doi,
fara scapare intre soapta si vis,
sopot intirziat pe cariatide de cristal...
capturat si captiv pe muschiul pietrelor,
sunt intirziat intr-un timp mereu,
intre imbratisari si
care de luceferi si
luceferi care de care,
suflete spre apocalips,
intirziu mereu
in ultima zi la douazeci de ani...