|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
Promo:
|
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Soacră, soacră...
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-27 | |
Se face seara și orizontul coboară.
Orașul își ridică un cartier spre lună. E un sunet de fier, de cabluri întinse. Umbrele oamenilor încep să apună. Cînd ridic brațul, umbra lui ascuțită izbește capătul străzii de unde vii, necunoscut, de parcă-aș fi zvîrlit la întreceri o lance pe care o primești nepăsator în scut. Ești sufletul de metal al orașului. În amurguri apari,în piețele ovale: - Cetățeni, s-a făcut seară. Încep serbările! (Brațele tale bărbătești par două macarale) Te-ntâlnesc uneori, când mă-ntorc de la lucru. Gîndurile izbesc în stele și ele răsună. De-a lungul stâlpilor zvelți, când mă-ntorc de la lucru, un cartier al orașului se ridică la lună. Nu te recunosc niciodată de la prima privire; iei mereu un alt chip. Azi mi-apari ca o schelă îndrăgostită de tainicul zenit.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ||||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate