de dorul tau

am hotarat sa hoinaresc prin lume
vazand azi mult mai clar in ochii tai
durerea ce din suflet parca plange,
iar noi suntem atat de rai...

nu inteleg ce-nseamna departarea,
va trebui sa-nvat sa ratacesc,
ma las purtat de vant si de durere,
amagindu-ma ca totul e firesc.

ajuns acum prin locuri neumblate
rugand zadarnic puterile divine,
glasu-mi parca-ncepe a se frange,
mi-e tare dor de tine...

de dorul tau ard flacarile-n cale,
desertu-i parca tot mai secetos,
a mea fiinta nu ma mai suporta,
iar Polul este tot mai friguros.

desi n-am vrut sa stiu de nimeni,
oricat de rar priveam trecutul,
cand indoielnic ma-ntrebam,
al tau era sarutul...