Cerul a îngheţat,
mi-e bine.
Icar ce sunt,
îmi caut aripi de-mprumut
şi ca să-mi degere bătăile ce-s line
în cer mă mut.

In drumul meu,
un fulg tăcut pe gene
s-a prelins,
in zborul meu de ierni eterne
sunt tot mai stins,
sunt tot mai nins.

Troiene mă ţintuiesc de nori,
îmi scutur morţile cu frică.
Mi-e bine când totuşi îmi spun
să mori
când încă cerul,
el,
nu pică!