Alunecai pe strazile cetatii ca un vis inabusit
in timpul arcadelor mele gotice locuia irisul
plin de tine in aburul toamnei de piatra umeda
ridicam dupa pasii tai pavajul bucata cu bucata
sa recladesc in curtea sperantelor violate de lacrimi
o noua scara de aer suspinata fierbinte de buzele tale
Singura data cand te-ai uitat la mine peste umar
ma strivise trasura cu blazon in care te-ai urcat straina
drept consolare mi-am taiat venele cu frunza crinului regal
inundand cu parfumul uitarii crinolina ta pudrata de polen