Plouã egal ºi miroase a mucegai
la noi în odaie,
e târziu, televizorul a stat,
e ºuier de apã în þevi
ºi pe geamuri darabanã de ploaie.
N-aº vrea sã adormi,
pe muzica asta abjectã
þi-aº dansa în seara asta o mare.
Aº începe cu plaja,
dezlipind de pe mocheta jilavã
în dans tãlpile goale,
arse de nisip - dogoare;
m-aº apropia de þãrm,
aº atinge apa
întâi cu vârful degetelor,
pielea mi-ar sângera
de ascuþiºul scoicilor,
apoi mi-ar tremura nesigurã glezna
frisonând la atingerea algelor,
mi s-ar brobona coapsele
presimþind mângâierea valurilor,
mi-aº trece mâna prin pãr,
zãbovind încã o clipã ºi inspirând
mirosul de carne devoratã de sare
înainte de a-mi întinde braþele
ºi a mã abandona apei
în orizontalã crucificare.
Tu m-ai aplauda încetiºor,
apoi mai tare,
mocheta s-ar usca
sub trupurile noastre -
aplauze, dans, înfierbântare,
ºuierul apei în þevi ar conteni,
la fel ploaia.
Sub pupila dilatatã
mucegaiul ar albãstri pereþii
þãrmului nostru de mare.