În gândurile mele sălăşuiesc ninsori
Şi vântu-mi risipeşte tăcerea-n mii de stele.
Privirea amorţită deja de-atâta zbor
Se-opreşte plictisită între lalele.

Stropi argintii de ceaţă din cupe străvezii
Mi se aştern pe buze încet, ca o părere...
Dă iară colţul ierbii în suflete pustii,
Seminţe transformate în himere.

Degeaba mai scriu astăzi, degeaba mă avânt,
Cei ce au fost mi-arată pe cei ce vor să fie.
În pumni strivesc cu sete o brazdă de pământ,
Ţărână dintr-o întreagă seminţie.

Amurgul rupt in două mă prinde ca un val
Şi îmi smulge fără milă pleoapa cu mâna stângă;
Am fost doar o poveste, căutând un final...
În aripi se ascunde a mea osândă.




Leiden, 2 aprilie 2002