Mi-am cumpărat un Centaur
Din piaţă, de la Obor.
Era ieftin ca braga
Rănit fiind la un picior.
Avea o rană urîtă, adîncă
Şi sînge-nchegat pe copită, maro.
L-am spălat şi i-am pus alifie
Înainte să-l urc în metrou.
I-am privit ochii negrii-tăciune
Parul blond strîns în coamă de cal
Mi-a zîmbit facînd plecăciune,
Cavaler într-o sală de bal.

M-a intrebat pe un ton alb-neutru:
„Ce dracu vrei de la viaţa mea?
Vrei bogăţii, vrei putere,
De ce te bleojdeşti ca o viţea?
Ştiu că toţi vreţi ceva de la mine
Minuni, acareturi, bănet
Dar înţelege un lucru bine
La toţi eu vă arunc doar un niet!
Nu sunt nici animal de povară
Să car pe pielea-mi samar
Alte griji am pe cap de-aseară
Cînd picioru’ mi-am prins în canal.
Aşa că mai bine cucoană
Ţi-ai lua o sacosă cu roţi
Să cari gogonele şi varză
Sau apeleaza la nişte nepoţi.
De ce m-ai ales chiar pe mine
Din toţi centaurii de la Obor?
Puteai să te-alegi mult mai bine
Cu unul puternic, mai bun de picior.
Să-ţi îndeplinească dorinţele toate
Doar mîna cînd tu o ridici...”
L-am întrerupt zicînd: „Ai dreptate!
Putem să rămînem amici?
Crezi că nu ştiu că ai vrea
Într-o casă mai bună s-ajungi
Să ai frîu din mătase sadea
Niciodată de foame să plîngi?
Nu te-am luat pentru bunuri ce-nşiri
Nici ca să-mi cari tarhatul pe drum
Voiam doar rana să-ţi vindec, te miri?
Dar nu m-aşteptam să dau de-un nebun!
Cu mine de nu vrei să stai
Eşti liber să pleci cînd pofteşti
Dar mă-ndoiesc că un astfel de trai
Sau alta ca mine găsesti.”

Am plecat fredonînd o manea
El a rămas înjurînd pe trotuar
L-am lepădat de la inima mea:
Pînă la urma e doar un magar.