Degeaba născocim şi toamnei vină
că-mbracă tot pamantul mătăsos,
cu frunze moarte, vii fără folos,
de ani, iubite, iarna ne domină!

Zăpezi vor mai pleca şi or să vină,
şi veri vor mai veni mergând pe jos,
vom fi bătrâni, de ierni albiţi frumos
ca două pâini spuzite-n ceas de cină!