Străluceşti în frumuseţe
Cum în ceruri mândrul soare,
Tu, grădină,-mi dai bineţe
Cu mari crini şi roze-n floare,
Cu miresme-mbătătoare.

Marea-n ochii tăi se zbate,
Ai sprâncene-nnourate,
Buzele ţi-s desenate,
Dinţii perle-ngemănate.

Dar te văd monahii-odată
Cartea sfântă e uitată,
Dulce tremur îi îmbată,
Iarna-n vară-i preschimbată.

Cu-al tău chip de vrăjitoare
Frângi şi cremenea cea tare,
La cetăţi tu spargi zăvoare,
Tu surpi piscurile-n mare.

Hovanes, tu boţ de tină,
Cânţi corabia-i divină,
Ci vei arde fără vină,
Viermii doar ţi-or da lumină!