Un vis între zori neînchis şi mai şui
Sfiala mi-adoarme cu tămâi păgâne
Când ploaia supusă în sticle verzui
Pe corzi mătăsoase din coamă de zâne

Ar vrea să ne-ngâne parfumul dar nu-i
Ajunge mirarea ce timpul s- amâne
Nu vrea să nu piardă din cufărul lui
Ecouri domniţe de inimi stăpâne

Iar vorbele-oglinzi mi se sparg ruşinate
Sămânţa aromei s-o vadă nu ştiu
Primeşte-mi dar lacrima fard străveziu

În lanuri de crini adormiţi legănate
De tandre melisme pe buze să-ţi fiu
Fanfare de fluturi şi puf auriu.