Acelaşi naufragiu al râvnei de cinabru
Chinoviei răpite îi zvânt-al tâmplei var
În rasă vrăjitorul ascuns de candelabru
Imaculat prelinge din alambic nectar

Pe când un pat de verde rovină-n temelia
Vâltorilor incendii-n leandrii obosiţi
Prea-naltelor ocheade le-arată volnicia
Înmugurită stană
Cu ochii neurniţi

Un prinţ cu barba lungă moşia îşi strecoară
Enigmă frontierei mai mult e decât crai
Mereu mai mică mitra-i, fecioara lui comoară
Cu sine iese însă, în mărginaşu-i grai

Un singur semn nesigur schimnici curgând în vale
Din răvăşiri gândite aieve-au ferecat
Zidind apoi tăria-n chiliile domoale;

Vecin e tot ce zboară, mereu m-am întrebat.