de Florin G. de Roxas


Moartea vine pe furis,
nu-ti da nici o sansa
ca sa supravietuiesti,
chir daca esti optimist,
moartea nu te lasa.

Moartea iti intra in casa,
sau te ia din strada,
te ia de la masa,
sau poate din cada-
moartea-i nemiloasa.

Moartea e prezenta
si unde vrei si unde nu,
uneori e lenta,
chiar daca nu vrei tu-
moartea e dementa.

Noaptea e un sfetnic bun-
spune-o vorba buna-
dar si moartea e pe drum
acum cand nu e luna-
moartea e nebuna.

Moartea-i peste tot,
in intreaga lume,
cu ea niciodata,
nimeni nu se pune-
moartea e unica-n lume.

Moartea nu va fi somera
orice s-ar intampla,
si in orice alta era
ea va exista-
moartea e eterna.

Noaptea si ziua intreaga
moartea se-ascunde dupa draperii,
si cand ti-e viata mai draga,
te ia fara ca sa stii-
moartea este neagra.

As avea o intrebare
ce m-a framantat viata intreaga:
este posibil oare
ca moartea cea neagra
sa-i fie cuiva draga?