Tihnit un port secret îşi scutur-o aripă
Uitării mângâiat de hulă val de val
Îl dă iar pescăruşii din lire repezi ţipă
Credinţa-i ivorie pe malul hibernal

Vârful de minaret îşi plânge clipa-n pripă
Sorilor dezgropaţi din nocturnul oval
În ancore ferestre catarge se-nfiripă
Cerul în acolade rame de santal

Ciorchinii de nisip îi va primi furtuna
Topi- va iar privirea ambrozia de vânt
De vocile golirii mă vor chema întruna
Voi astupa urechea cu zgomotos descânt

Speranţei aşternut doar pânza mea nebuna
Mă va răpi departe de voi zări pământ.