Poezie
Schilod de trairi
1 min lectură·
Mediu
A venit la mine un sarac si mi-a spus:
Mi-e foame! Ai ceva de mancare?
Cum nu aveam la mine absolut nimic
I-am dat sa manance o parte din inima mea iubitoare.
Mai tarziu a venit si un pui de vultur
Si mi-a cerut putina mancare, ca sa nu moara...
Si milos, i-am dat si lui o bucatica din inima mea
Desi trupu-mi incepea sa ma doara.
A venit apoi un inger prafuit,
Zburase mult si ii era si lui foame mare.
Mi-a cerut si el mancare,
ca sa poata sa se intremeze.
Si mi-am zis: daca am hranit doi
Mai pot hrani si al treilea...
Si i-am dat si lui sa manance
O bucata din inima mea.
Dupa un timp am flamanzit si eu
Si nemaiavand decat inca o bucata de inima
Mi-am muscat-o pofticios
Pentru a-mi astampara foamea.
Desi saracul mi-a inapoiat hrana,
Si vulturul mi-a adus o noua mancare,
In mine, fantomatic ma bantuia rana
Inimii care a fost candva iubitoare.
De atunci am ramas schilod de trairi...
Am devenit fara sentimente,
Si nu mai vreau sa ma hranesc cu altceva
Decat cu propria-mi fiinta.
033806
0
PS: Si... zici ca, daca dai si tot dai, ajungi sa te termini? Fiindca asta ar cam fi o problema si la mine...
PPS: Pai mah, inima asta e asa de limitata, sau ce? Io credeam ca-i sac fara fund!...
PPPS: Stai putin, da\' cu fiinta ce-ai avut?...