----

Poezia este ultimul strigat al lebadei
absorbita in transparenta ploii
ale carei vibratii mi se topesc in palma
Poezia este desenul privirii pe valuri compacte
unde caut caldura trupului tau
sperand ca bratele cuvintelor vor anula dezamagirea
si impreuna vom reinventa muzica sferelor
Poezia este surplusul acelor lacrimi nenascute
din care modelez colajul unui suflet frustrat.

----


Imi imbratisez gleznele
incercand sa parasesc simturile
as vrea ca timpulsa se scurga
intr-o unica secunda
agatata de icoana
imi asez genele pe obraz
sperand ca exista o lume ascunsa de ploape
in care voi resimti lumina
ma ascund in umbra lacrimilor
lipindu-mi trupul de nisipul strain
in timp ce apa anuleaza treptat
forma bratelor ,conturul buzelor
invinse in lupta cu sufletul
risipit printre fragmente de scoici.


----


Ma doare surplusul de credinta
ce imi transforma privirea
in conturul suferintei
simt ca picioarele nu sunt ale mele
si mi-e teama sa deschid ochii
prima durere a fost
profilul unui punct infinit
acum eu insami dor
uitand gustul lacrimilor
uitand de mine.

----

M-am ratacit
in nucleul cuvintelor
ce imi recunosc cu mirare
materia , trupul
strivit intre ferestre
de plasma unui timp ciobit
ce se hraneste agonic
din curentul
unicei palme
pe care am stiut
sa o invat forma literelor.