ROMANIA LUI POPESCU…

Frumoasa mea femeie,

Cu trupul extraordinar de fin?...

Cu coapse de vioară, azalee,

Cu glasul de soprană, cristalin?...


Cu sânii grei dar foarte fermi

De silicoane ca de orhidee…

Te aud cum strigi și gemi…

De ce m-ai părăsit femeie?...


La numele ce mândră-l porți,

M-am închinat ca la icoană…

Dar tu m-ai alungat în ghionți

De caratistă campionaă…


După Popescu mi te-ai dus,

Cel ce-a furat o Þară…

Cu energie te-a sedus,

Făcându-te parlamentară…


De la tribună tu vorbești

Din zori și pănă-n seară…

Ai un discurs plin de povești

Cu feți-frumoși de ceară…


Împarți mila la săraci,

La boschetari bezele…

De te-apucă mii de draci

Te-apuci de bilețele…


Nu-s scrisorele de amor,

Ataci probleme grave…

Cum e furat bietul popor

De hoții din conclave…


Dar când pe dată îți primești

Simbria de la MAFII

Alte istorii născocești

Pe “site” cu pornografii