port transparenţele femeilor ce s-au născut una pe alta
în familia mea călătoare
totul e primit cu împrumut
nimic nu e al meu din mine
sălbăticia intactă dezgustul în faţa porţelanurilor fine
mierea zâmbetului prevestind a nori vineţii
adun sentimente fără memorie
joc larg şi nu pierd niciodată la ruleta rusească



aici locuiesc eu într-o lumină de mai
e linişte soarele îmi desenează copaci
ierburi înalte cu sevă răcoroasă cuvintele



sunt femeia nisipurilor niciodată risipite-ndeajuns
mă adăpostesc în mine şi tac
nu ştie nimeni că sunt aici
au să mă caute până târziu înspre seară
mă vor găsi în cele din urmă
simplu firesc alcătuindu-mă din transparenţe

asculta poezia in lectura autoarei