Ochi rotunzi frumoși și mari,
Reci și duri când tu apari,
Plini de lacrimi când dispari.
Oglindesc în ei trecutul,
Prevestind neprevăzutul,
Minunatei tale voci.
În acorduri cristaline,
Printre marginile fine,
Ale unei marmuri reci.
Tu-nțelegi priviri de foc,
Dar tunzi aripile lor,
Le crestezi avântul lin,
Cum te-ating,ușor se sting.
Se prschimbă-n aburi fini.