( I ) Nu am nimic de pret pe lumea asta:
aur, argint sau diamante
si totusi, lord, aici, printre muritori
mă simt,
în gând si fapte
căci everea-mi e Cuvântul:
rima, strofa, versul,
adunate
într-o carte,
ce ti-o las ca amintire.

( II ) Nu am nimic mai mult
decât un trup
ce-a zămislit iubirea
(pentru tine, înger)
pe care o port în suflet;
unica-mi comoară
si răsplată în acelasi timp
de-a fi al Cuvântului amant.

( III ) Ce sunt eu ?
Un poet îndrăgostit,
sclavul cuvintelor
însirate pe-o coală de hârtie
pătată cu lacrimi amare
de dor,
arzător.

( IV ) Nu am nimic
si totusi am:
Iubire si Cuvinte,
aceste cuvinte,
si lacrimi si patimi
si dorinte neîmplinite.

Nu am nimic mai mult
decât am avut vreodată,
nici aur, nici argint
căci efemere-s toate,
rămân dovadă
că ai fost cândva un OM
doar acele câteva cuvinte
scrijilite în piatra crucii
si rima, strofa, versul
laolaltă adunate
într-o carte,
ce ti-o las ca amintire.