Lãutarul ºi beþivul

Sã-mi cânþi lãutare un cântec de dor,
Cãci azi chefuiesc ºi mâine-am sã mor.
În lumea de azi mã simt rãtãcit
Prin baruri sau ºanþuri mereu cherchelit.

De moarte sã scap, mã lupt în zadar
Cãci moartea mã þine legat de pahar,
De farmecul cobzei melodice strune,
Sau clape armonici ce cântã nebune.

Sã-mi cânþi lãutare, sub masã sã cad,
De-oi muri mâine sã mergem în iad,
ªi-n foc de-oi putea din guru sã-mi cânþi,
Aºa cum odatã cântai pe la nunþi.

De vrei un pahar sau bani, þi-oi plãti,
De mor în pãcat, ºi tu vei muri,
C-ai fost tras în cursã prin cârciumi ºi nunþi,
La draci de-ai cântat, ºi-n iad ai sã cânþi?

Din dinþi vei scrâºnii, în patimi, dureri,
ªi-n rugã vei plânge iertare sã ceri,
Iar bezna din abis rãmâne-va mut
Ca roadã a morþii din noapte tãcut.

Nu crede minciuna a celor cu stemã
Cã slujba, pomana, te scoate din gheenã,
Sau sfinþii cu dracii vor face mixturã…
Nu credeþi aceastã falsã minciunã.

Mai cântã-mi cobzare cu farmecul tãu,
Sã facem din diavol plãcut dumnezeu,
Cãci lumea prin pofte se-nchinã ca mine,
Sedusã prin cântec la fel ca ºi tine.

E viaþa ce place lumii întregi,
Pe calea cea falsã pe care tu mergi,
ªi-a mea de voi merge pe ea pân’ la moarte,
ªi-acelor ce mint blestemul sã-l poarte…