Singura stau si plang la fel ca-ntotdeauna..
La fel de trista plange si camera mea..
Ma simte…asa cum sunt de-un timp..
Rece, goala, palida si…
Parca ceva s-a schimbat in tot ce ma-nconjoara…
Simt ura, frica, teama…o dulce teama..
De sfarsitul sec de-ambrozie ce se-apropie…
Vin si pleaca. Mereu aceleasi ganduri,
Vise, dureri, dezamagiri, sperante
A caror materializare se pierde in vidul din mine, din toti..
M-am saturat sa astept intotdeauna..
O raza frivola de soare
Ma doare si-acum tot ce a fost
O viata, un zambet, o lacrima, un tipat ce s-a pierdut..
In camera rece si alba a eternitatii…
Ma doare si-acum privirea ta,
Plina de ura, neintelegeri, intrebari…
De care toti ne ferim…
Murim si renastem..mereu in aceleasi trupuri efemere..
Suflete pierdute in ora mult prea tarzie a unui nou inceput.,.
Balade fara ecou si cantece fara versuri…
Intrebari fara raspuns si…oameni fara fericire…
Asta suntem!