Mai am un singur dor
de Mihai Eminescu(2007)
1 min lectură
Mediu
Mai am un singur dor:
În liniștea serii
Să mă lăsați să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.
Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-și scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2007
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “Mai am un singur dor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/mai-am-un-singur-dor-3Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.