Aprilie este cea mai crudă lună, născînd
Liliac din pămîntul sterp, amestecînd
Amintire şi dorinţă, învolburînd
Amorţite rădăcini cu ploaia de primăvară.
Iarna ne-a ţinut de cald, acoperind
Pămîntul cu a uitării zăpadă, hrănind
O mică viaţă cu uscaţii tuberculi.
Vara ne-a surprins, venind înspre Starnbergersse
Cu o rafală de ploaie; ne-am oprit la coloane,
Şi am mers mai departe în soare, pînă la Hofgarten,
Şi am băut cafea, şi am discutat timp de o oră.
"Nu sînt de fel rusoaică, provin din Lituania, adevărată germancă
Iar cînd eram copii, şi stăteam la arhiduce,
La vărul meu, m-a scos cu sania,
Şi mi-era teamă. Spuse el: Maria,
Maria, ţine-te bine. Şi am coborît.
În munţi, acolo te simţi liber.
Citesc, mare parte a nopţii, iar iarna merg spre sud"

(...)