bunelul stătea în camera mică – de după sobă –
avea o şapcă pe care o purta vara
o cuşmă de iarnă şi un ceas de mână
acestea erau toate lucrurile lui
citea trei cărţi
Hemingway, Druţă şi Popa
fuma
dădea de mâncare la păsări
povestea despre război

îl dureau picioarele
nu ieşea niciodată din curte
de aceea oamenii din sat l-au uitat
şi n-au venit să-l petreacă la cimitir


după înmormântare
când bucătăresele şi groparii au plecat
în casă s-a făcut linişte
eram puţini
şi nu mai aveam ce ne spune
bunelul ne zâmbea din fotografia atârnată pe perete